Capitolul 5.
Vizita la muzeu a fost mai scurta decat ma
asteptam. Desi Isabela a incercat sa para interesata, s-a vazut ca a fost
deconectata total. Banuiesc ca se gandea la incidentul nostru de mai devreme.
Ceea ce am am facut si eu.
-
Banuiesc ca acum avem de cutreierat parcul.- imi spune
incercand sa imite suspinul.
-
Da! Si daca si prezenta noastra acolo va fi atat de
scurta ca cea de la muzeu o sa sfarsim sa stam in chiloti la mine in sufragerie,
sa mancam chipsuri si sa vedem filme.
- Atunci asa ramane! Hai sa terminam odata cu
parcul si sa mergem la tine.
Ma apuca iar de mana si ma taraste asa pana la
taxi. Incep sa ma simt ca un catel. Si nu pot sa zic ca nu imi place asta.
***
Coboram din taxi la intrare in parc. Parcul este mai
verde ca niciodata. Banuiesc ca e buna si caldura si soarele la ceva.
Intram in parc si ne oprim la prima banca pe care o
vedem. Isabela isi scoate o tigara din buzunar si si-o aprinde cu ultimul bat
de chibrit. Cel putin pentru un timp am scapat de mirosul urat de tutun ars.
-
Felix... uite au vata de zahar.
-
Da, vad.
Stiu ce o sa urmeze.
-
Te duci sa ne iei si noua cate una? Fac eu cinste.
-
Nu e buna deloc.
-
Nici tigarile nu sunt bune si totusi fumezi de la 16 ani.
Ce sa mai spun de chipsuri, - ma tachineaza ea.
Imi rotesc ochii si scap un raset.
Ma ridic ca
la armata in pozitie de drepti salut cu mana si ma duc sa imi indeplinesc
comanda.
Aport! Catelul trebuie sa aduca vata de zahar.
Ajung la Magazinul de dulciuri . De aici o vad perfect pe
Isabela. Aceasta vorbeste la telefon si pare ca se cearta. La un moment dat se
ridica in picioare si incepe sa strige. Se vede asta tocmai de aici. Incerc sa
imi alung gandul ca vorbeste cu iubitul ei. Nu ma ajuta cu nimic.
Iau vata de zahar si incerc sa grabesc pasul, poate
mai prind o parte din conversatie. Intru
in parc, ma apropii de banca noastra iar Isabela inchide telefonul cu un du-te
dracu raspicat.
Incerc sa ignorc cele intamplate. Vreau sa ii ofer
o stare de liniste.
-
V-am adus comanda dumneavoastra.
-
Ce ghid turistic amabil!
Iar fata i se lumineaza pe loc. Incep sa cred ca si
ea simte ceva pentru mine. Sunt mult prea multe indicii, nu?
-
Haide. Vreau sa iti arat unde ma plimb eu de fiecare data
cand simt nevoia sa ma adun, sa fiu doar eu cu gandurile mele. Bine, nu ca as
fi inconjurat de prea multa lume in general dar locul asta ma face sa ma
racoresc, sa ma reinventez daca intelegi pe unde bat.
Acum eu o apuc de mana si incep sa o tarasc. Intorc
capul si ii vad zambetul jucaus. Acela care imi place mie cel mai tare. Atunci
o simt sincera.
Mergem pe drumul asfaltat pana la lacul din parc.
Ma asez pe iarba langa ea si ii fac semn cu mana sa se aseze langa mine.
-
Aici vin cand imi programez cate un interviu fals. Mi se
pare cel mai linistitor loc. Cand ajung, soarele incepe sa apuna si se vede
extraordinar.
Imi zambeste larg apoi se uita catre lac.
-
Mi se pare ca esti asa ciudat…
-
Adica ?
-
Nu stiu. Eu nu as putea sa fac asa ceva niciodata. Tu
esti asa calculat, rabdator, visator. Exact ceea ce nu sunt eu.
Opusurile se atrag mereu. Imi spun asta in minte.
Nu as avea curaj sa spun asta cu voce tare.
-
Apropo, se pare ca am terminat cu parcul. Deci mergem la tine
as vrea sa nu se termine niciodataa
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aud asta. xD
ȘtergereGenial cea ce ai scris tu!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergere