.png)
Capitolul 2
La ce dracu ma gandeam? Eu nu fumez. Nu am incercat niciodata. Si de ce as incerca asta acum? Cu o straina in jegul meu de sufragerie? Fata asta are un efect ciudat asupra mea. Oricum, acum nu mai pot da inapoi, nu pot sa-i las impresia unui maniac.
Iau tigara si o aprind cu stangacie. Fumul imi inunda narile si incerc sa ma abtin sa nu se vada dezgustul pe fata mea.
Pufai primul fum si incerc sa-mi maschez stupiditatea intorcand capul spre televizor cu toate ca este stins.
Se instaleaza o o tacere apasatoare. Sunt sigur ca ma priveste, probabil Andrei i-a spus ca nu fumez iar acum priveste un spectacol de comedie pe cinste.
Cu tigara intre degete, probabil tinuta in stil feminin, habar nu am, incerc sa fac putina conversatie. Tacerea ma omoara.
- Spui ca esti din alt oras ?
- Da, sunt din Brasov. Vreau sa stau cu chirie in oras asa ca Andrei s-a oferit sa ma familiarizeze cu locurile. Nu vreau sa ma grabesc cu o decizie.
- Aha. O sa iubesti orasul asta, spun eu fara sa-mi dau seama ce am baguit.
Isabela trage un fum din tigara si se uita la mine.
- De cat timp fumezi?
- Eu? Pai din adolescenta. Cred ca aveam 16 ani. Pana la varsta de 19 ani a trebuit sa ma ascund de parintii mei. Au fost foarte severi cu mine.
Unde dracu imi e capul ? Nu am cum sa fumez tigara asta fara ca ea sa se prinda ca mint cu nerusinare. Nu inteleg ce naiba e cu mine. Minciunile curg una dupa alta si nici macar nu depun vreun efort pentru asta. O fi ceva nativ? Si de ce trebuie sa descopar abia acum? Nu se putea intampla aseara, in alimentara, spre exemplu?
Ii zambesc si incerc sa trag un fum dar actiunea se termina cu o tuse jalnica. Ma inrosec pe loc iar cu ochii inlacrimati imi arunc privirea asupra Isabelei.
Aceasta afiseaza un zambet larg.
Pur si simplu m-am blocat. Nu stiu ce sa spun. Ca m-am lasat de fumat de curand ? Nu imi plac tigarile astea? Cert este ca trebuie sa dreg situatia.
Sunetul de apel al telefonului se aude din dormitor. Aleluia, sunt salvat.
Pentru prima oara ma bucur din toata inima cand cineva ma suna. Nu sunt adeptul conversatiilor telefonice. De fapt nu sunt adeptul conversatiilor in general. Cam ciudat pentru un om al condeiului, nu? Ei bine, nu am specificat niciodata ca as fi prea normal.
Oricine ar fi, m-a salvat de la un moment penibil. Sar din canapea si ma indrept spre telefon.
- Alo ?
- Sunt Andrei. Sunt prins cu rudele mele nesuferite si s-ar putea sa dureze destul de mult. Te superi daca ii arati tu orasul?
- Eu? Am treaba astazi- incerc eu sa ma eschivez.
- Ai treba? Sa ce? Sa te uiti iar la telenovele?- spune Andrei razand.
- Stii bine ca nu fac asta. Ii raspund zambind.
- Uite ce e, trebuie sa inchid. Te rog eu , fa asta pentru mine. Te sun mai incolo.
Telefonul imi bipaie in ureche. A inchis…
Ma opresc in dormitor si ma uit la ea din usa. Niciodata nu m-am simtit asa atras de o persoana.
Ma intorc in sufragerie si cu un zambet prostesc ii spun:
- Se pare ca suntem blocati unul cu celalalt astazi.
- Iar asta inseamana? zice Isabela cu o uimire in ochi.
- Ca eu voi fi ghidul tau astazi.
- Esti sigur? Nu vreau sa fiu o povara. Ma pot duce la o cafenea si sa astept acolo.
- Termina cu prostiile. Am fost ghid toata viata mea. Am si un plan orasului, harti, tot ce trebuie. Singurul lucru care imi lipseste este trasura- incerc eu sa destind atmosfera crezand ca fac o gluma buna.
- A, da? Si de unde incepem asa… fara trasura?- ma sicaneaza roscata cu ochi de felina.
- Cu o cafenea. Mor dupa o prajitura si o cafea tare.
Va urma.
Bravo
RăspundețiȘtergereMultumesc ! :)
Ștergere