Capitolul 3
Iesim tinandu-ne de brat din scara blocului. Afara cred ca sunt cam 30 de grade. Cand parasim scara o caldura ne izbeste in plin, invaluindu-ne din cap pana in picioare. Simt cum plamanii imi sunt inundati de lava iar maruntaiele sunt sursa de foc. Asta nu pare sa ii opreasca pe copii sa se joace in parcul din fata blocului.
Isabela isi deschide geanta si incepe sa caute in ea. Banuiesc ca o pereche de ochelari de soare.
- Si? Unde este aceasta cafenea ?-ma intreaba in timp ce isi rascoleste continutul posetei cu usoara nervozitate.
- La cateva strazi de aici. In 10 minute ajungem.
Cautarea se incheie, roscata scoate o pereche de ochelari negri wayferer. Ma apuca relaxata de brat si incepem sa purcedem drumul spre cafenea.
Drumul a fost unul extrem de ciudat. Tot ce am putut sa fac a fost sa tac si sa ascult spusele Isabelei. A inceput sa imi povesteasca despre viata ei. Viata ei de la Brasov.
Un singur amanunt m-ar fi interesat pe mine. Daca frumoasa roscata este legata de vreun barbat acolo… sau nu. Recunosc, mi-ar convenui mai mult a doua varianta. Dar nu o pot intreba, nu inca.
Ajungem in fata cafenelei. Din exterior ai putea jura ca intri intr-un castel. Cladirea este veche de mai bine 100 de ani. Geamurile mari acoperite cu perdele inchise si grele ii dau un aer regal. Deschid usile din lemn masiv descoperind o incapere inalta cu mese din lemn pe ambele parti. In boxe se aude o muzica simfonica, in surdina.
Sper ca nu par un snob.
Ne oprim la ultima masa, masa mea obisnuita. Aici vin cu cate un prieten sau sa imi scriu articolele cand nu mai support biroul ala mic.
Ne ocupam locurile iar Isabela isi da jos ochelarii de soare si ii arunca pe masa.
- Caldura asta ma omoara!
Deschide iar geanta si isi scoate un elastic de par apoi il prinde intr-o coada de cal, la spate.
Descopar ceva cu uimire. Aceasta are un tatuaj pe lobul urechii. Un nume as putea spune de la departare. Sunt atat de curios ce semnifica acele litere dar nu o pot intreba nici asta deocamdata. Trebuie sa fiu cat de indiferent pot.
O femeie in uniforma cafenelei cu parul prins intr-un coc si o privire care te injura ne ofera meniurile.
Il deschid pe al meu si ma opresc asupra unei cafele cu lapte si o briosa cu ciocolata. Las meniul pe masa de lemn si astept sa vad ce gusturi are cea care imi tine companie.
Ospatarita ursuza isi face aparitia , ii spun ce doresc iar acum astept raspunsul Isabelei. Aceasta sta putin pe ganduri lasa meniul jos si spune.
- As dori un pahar de whiskey si o cola.
- Bine- tuna ursuza chelnerita dupa care ne intoarce spatele si dispare cu pasi marunti catre barman.
Isabela, banuiesc, ca imi observa privirea , isi ridica o spranceana si imi raspunde cu o voce dulce.
- Ce e?
- Sa inteleg ca vrei sa incepi ziua bine.
- Adica? Te referi la ce am comandat ? Nu vrei sa stii ce beau eu dimineata la mine acasa- spune ea fluturand din mana.
Prefer sa zambesc si sa sper ca subiectul o sa se piarda undeva in aerul greu al cafenelei,in care predomina tutunul amestecat cu parfumuri de dama scumpe. Deja mi-o imaginez pe Isabela intr-un fotoliu mare stand in pijamale si sorbind dintr-o vaza plina cu vin, cognac sau vodka. Ce imagine urata. Poate daca as schimba un pic decorul si as inlatura pijamalele alea…
Scutur usor din cap si ma reconectez la lumea reala.
-Deci nu bei, nu fumezi!!!- imi spune ea un aer jovial.
Sa inteleg ca spectacolul oferit in dimineata aceasta nu a convins-o. Mda, stiam eu.
- Da, nu fumez. Hai sa nu vorbim despre asta, ok?
- Tu esti ghidul !
Comanda ne este servita cu aceeasi amabilitate ca la primire. Aceasta femeie si-a pierdut bacsisul de la mine. Nu ca 3 lei ar ajuta-o prea mult dar e ceva nu?
Sorb din cafeaua mea cu lapte si o privesc cu uimire pe Isabela cum goleste paharul.
Banuiesc ca aceasta sedere la cafenea nu o sa fie prea lunga.
- Deci? Ce ai vrea sa vezi prima oara ?
Isabela isi aprinde o tigara.
- Arata-mi partile rele ale orasului mai intai.
Well, ce-i drept, am pierdut un capitol dar l-am citit, deci comentez aici.
RăspundețiȘtergereSe pare ca Isabela nu e foarte inocentă, şi nu îi place de părerile altora (că altfel n-ar fi comandat wiskey, zic eu..
Să vedem ce părţi rele are oraşul ăsta, acum. :D