Capitolul 8.
Lumina dimineatii ma trezeste brusc. Simt cum
stomacul incepe sa ma doara. Probail nu am mancat de ceva timp. Ma trezesc cu greu din patul meu. Trebuie sa
mananc ceva altfel simt ca lesin.
Am mintea goala. Am senzatia aceea de mahmureala
puternica dupa o petrecere. Nu ma pot gandi la altceva decat la mancare.
Ma indrept tarandu-mi pasii spre bucatarie.
O scot din frigider si o pun la cuptorul cu
microunde. Astept cu nerabdare sa treaca
timpul alocat incalzirii asa ca imi gasesc de lucru. Ma indrept spre dormitor
pentru a-mi asculta mesajele din casuta vocala. Dau hartiile si dozele de cola
de pe masa la o parte si apas butonul de play.
« Aveti 1 mesaj «
Tring. Cuptorul cu microunde si-a terminat treaba.
Daca seful ma cheama la munca si in ziua mea libera
, demisionez. M-am saturat !
Cu acest gand in minte ma indrept spre bucatarie.
Atunci aud :
« Stiu ca este
devreme si ca dormi dar sunt in drum spre tine. Acum ma urc intr-un taxi
.Trebuie sa vorbim ceva important. Vezi ca vin si cu o amica «
Las mancarea in
cuptor si ma indrept spre dulap. Pun pe mine ceva aleatoriu. Cand scot tricoul
alb din dulap o imagine imi trece prin minte. O mana de femeie imi tine tricoul
si il arunca cu gratie de perete. Incep sa o sarut.
Aceste imagini
dispar la fel de repede ca atunci cand vin. Nu este prima oara cand le am. De
cateva zile tot incep sa le vad. Si mereu au legatura cu o femeie . La inceput
am crezut ca sunt faze din filme. Si asa vad prea multe. Ca sunt de vina
hormonii mei. Imi joaca feste.
Incep sa ma
ingrijorez. Dar nu am timp de asta. Andrei vine cu o amica si trebuie sa incerc
sa nu par un ratat.
Imi pun tricoul alb
, perechea de jeans negri si sosetele negre. Dau sa ma duc la baie pentru a ma
uita in oglinda dar am uitat ca am scos oglinda . Banuiesc ca a fostr in ziua
cand m-am imbatat. Pentru ca dimineata nu mai era. De cand zic ca o sa cumpar
una noua...
Dau de cateva ori cu
mana prin parul meu castaniu si atunci aud soneria. Au ajuns.
Deschid usa cu un
zambet fortat. Nu vreau ca necunoscuta sa isi faca o impresie gresita asupra
mea.
Raman blocat. Necunoscuta
are niste ochi albastri nemaiintalniti. In schimb privirea aceea...imi este
atat de cunoscuta.
-
Aaaa.. intrati.
Andrei si straina se aseaza pe canapeaua mea
prajuita din jegul meu de sufragerie. Ar trebui sa fac curat. Spun asta de
cateva zile.
-
Va aduc ceva ? Spun asta cu speranta de a parea o
gazda buna.
-
Eu nu vreau nimic. In 10 minute trebuie sa merg la gara.
Un fior rece imi strabate tot corpul . Simt cum imi
vine sa lesin.
Nu se poate... Camera incepe sa se invarta cu mine.
Ma asez usor pe masuta de cafea. Eu... Eu am mai trait ziua asta ! Stiu ce
o sa se intample. Stiu tot. O cunosc pe fata. Este Isabela sunt indragostit de
ea. Ne-am sarutat noaptea trecuta...Nu. Nu are cum. Cred ca incep sa imi pierd
mintile !
Imi scot telefonul mobil din buzunarul blugilor si
verific data din calendar.
17 Decembrie 2011 – sambata. Ora 6 :49
Cei doi se uita la mine ca la circ. Stiti aceea
privire cand femeia aceea isi baga capul in gura leului iar toata sala exclama
si au o privire de uimire combinata cu frica. Asa ma privesc cei doi .
-
Tie ? Iti aduc ceva ?
Vocea imi tremura atat de tare...
-
Eu as dori un pahar cu apa.
Ma intorc 180 de grade si plec in pas grabit spre
bucatarie . Inchid usa si ma proptesc de tejghea. De ce se tot repeta
ziua ? Trebuie sa fie un motiv. Se intampla ceva...ceva ce ar trebui sa
opresc... dar ce ?
Imi este atat de frica...
Iar paharul si il umplu cu apa plata dintr-o
sticla. Chiar si in aceste momente observ praful de pe pahar.
-
Eu trebuie sa merg la gara. A intervenit ceva ! tipa
Andrei din holul de la intrare.
Scap paharul din mana si se sparge cu un sunet
puternic de podea.
Asta e ! Asta trebuie sa rezolv . Discutia
importanta pe care trebuie sa o aiba Andrei cu mine. Nicioada nu a a avut loc.
Sar peste cioburi si fug in sufragerie dar Andrei
nu mai este.
Ies in sosete pe scara blocului si fug in viteza pe
scari.
Deschid usa de la intrare si ma uit dupa Andrei.
Nici urma de el.
Ma proptesc de zidul blocului. Incep sa analizez momentele zilei. Inca am
goluri mari dar acestea incep sa se clarifice usor usor. Cand mai ocazia sa
vorbesc cu Andrei ? Trebuie sa fie un moment al zilei pe care il pierd
mereu.
Andrei o sa ma sune sa imi zica sa ii arat orasul
Isabelei.
Apoi seara am doua mesaje de la el. Primul este
acela in care ma anunta ca o sa dureze pana isi termina treaba iar al
doilea ? Este totul in ceata.
Asta trebuie sa fie ! Niciodata nu apuc sa il
aud.
Trebuie sa fie o informatie importanta in el. O
informatie pe care nu o aud niciodata.
Tot ce trebuie sa fac este sa astept sa treaza
ziua. Trebuie sa ma prefac ca totul este normal. Sa parcurg ziua ca si cum nu
as sti nimic. Pff... va fi atat de greu.
Urc scarile blocului si intru in apartamentul meu.
Inchid usa dupa mine si ma asez langa necunoscuta pe care o cunosc atat de
bine.
-
Pot sa imi aprind o tigara ?
- Desigur. Ce zici ? Imi dai si mie una ?
Aceasta intinde mana iau tigara si mi-o aprind
stangaci. Cred ca o sa fiu un fumator inrait pana o sa ii dau de cap acestui
incident bizar.
Pufai primul fum si o privesc in ochi pe Isabela.
-
Eu sunt Isabela. O buna prietena cu Andrei.
-
Felix. Deasemenea un prieten bun cu Andrei.
O sa imi fie atat de greu. Mi-as dori atat de tare
sa ii pot povesti cuiva. Sa ii spun Isabelei prin tot ce trec. Dar as risca sa
stric ziua. Si nu stiu ce urmari poate avea aceasta actiune.
Mai pufai un
fum si incep sa tusec. Doar ca de data asta fara sa ma inrosesc, fara sa o
privesc pe Isabela. Am atatea emotii in minte.. Simt frustrare, frica si
dorinta ca totul sa se termine.
Telefonul imi suna in cealalta camera. Fug la
telefon iar capatul celalalt al firului il aud pe Andrei.
-
- Sunt Andrei. Sunt prins cu rudele mele nesuferite si s-ar putea sa dureze
destul de mult. Te superi daca ii arati tu orasul?
-
Desigur. Adica... cred ca am treaba astazi.
-
Sa te uiti iar la telenovele ? rade Andrei.
-
Stii bine ca nu fac asta.
Adica totusi. Dupa atatea reluari atat ar trebui sa
bage si el la cap nu ?
-
Uite ce e, trebuie sa inchid. Te rog eu , fa asta pentru mine. Te sun mai
incolo.
Ai face bine sa faci asta...
Cu telefonul bipaind in ureche ma indrept catre
Isabela.
-
Se pare ca voi fi ghidul tau astazi.
-
Adica ? imi spune cu o uimire in ochi.
-
Andrei nu poate ajunge asa ca iti voi arata eu orasul.
-
Esti sigur ? Daca este prea mare derajnul ma pot
duce la o cafenea si sa astept acolo.
-
Nu fi prostuta. La asta sunt eu cel mai bun !
-
Si de unde incepem turul ?
-
Cu o cafenea. Mor dupa o cafea si o prajitura.
Ajunsi in fata cafenelei nu ma mai chinui sa
analizez cladirea. Acum putin imi mai pasa cum arata, daca arat a snob, nu imi
mai pasa nimic. Decat ca aceasta zi sa se termine o data.
Ne asezam la masa din lemn, Isabela aruncandu-si
ochelarii si anuntundu-ma ca aceasta caldura o omoara.
Aceeasi femeie ursuza ne aduce meniurle. Nu il mai
deschid pe al meu. Stiu ce am de comandat. Prefer sa nu ma mai obosesc cu
lucruri marunte.
Stau si o privesc pe Isabela. Oare daca aceasta zi
se va termina , noi doi o sa mai fim impreuna ?
O alta imagine imi vine in minte. Expresia fetei pe
care o avea inainte ca eu sa lesin . Oare ce o inspaimantase atat de
tare ?
Ursuza isi face aparitia . Ii spun comanda si
astept ca Isabela sa faca la fel.
- Un pahar de whiksey si unul de cola.
Femeia in aceleasi haine de ospatar pleaca cu
meniurile si comanda spre barman.
-
Vrei sa incepi ziua bine ?
Este atat de greu... Trebuie sa par uimit. Trebuie
sa par cat de natural pot. Daca mi-as fi
dat seama mai pe seara mi-ar fi fost atat de usor... Oare de cat timp ma invart
in jurul acestei zile ?
- Nu vrei sa stii ce beau eu la mine acasa
dimineata.
Povestea cu vaza si bauturile alcoolice. Stiti voi.
Isablea isi aprinde o tigara. Incerc sa imi aduc
aminte ce anume urmeaza. A da.
-
Ce vrei sa iti arat mai intai ?
-
Arata-mi partile rele ale orasului.
