Captiolul 9
Iesim din cafenea direct in caldura insuportabila
de afara.
-
Ai de gand sa stam cu privirea pierduta in fata unei
cafenele sau vizitam orasul ?
Ma ia prin surprindere Isabela.
-
Uite ce e. Eu nu o sa iti arat partile rele ale orasului.
Daca asta vrei tu sa o vezi la un oras , ok. Eu o sa iti arat un muzeu, de unde
poti sa iei metroul si o plimbare in parc. Daca vrei sa te supui planului meu ,
sunt aici.
Cu toate ca aceasta zi este un cosmar pentru mine.
Aceasta invidiva imi este la fel de draga. Sper ca ziua sa se termine cu bine
iar noi doi sa avem un viitor impreuna. Sau cel putin sa avem parte de o noapte
pe cinste.
Isabela ma impinge in joaca pentru a porni la drum.
In timp ce mergem tinandu-ne de mana stau cu
privirea pierduta. Nu mai studiez casele, nu mai studiez mimica fetei isabelei,
nimic.
-
Vroiam sa te intreb ceva inca de la cafenea dar nu am vrut sa par indecent.
-
Iar acum ca ne tinem de mana nu mai pari ?
-
Tu ai pe cineva acolo ?
Nu pot sa cred ca ma imaginez in bratele unei
persoane care dupa o zi fara iubitul ei incepe sa se sarute cu un necunoscut.
Ma rog.
Aceasta ma priveste cu aceeasi fata fada.
Ii apuc barbia cu mana dreapta si o apropii de
buzele mele.
Aceasta se intoarce cu spatele si fixeaza cu ochii
pamantul.
-
Sunt intr-o relatie de aproximativ 2 ani.
Mda . Asta nu o sa te opreasca sa te arunci peste
mine cand o sa fim la mine acasa.
Mergem la o oarecare distanta unul fata de celalalt
pana in fata muzeului.
Aici o apuc de maini si incep sa ii spun ce simt.
Sau ma rog ce am simtit prima oara.
-
Te rog iarta-ma. Pur si simplu am reactionat ce mi-a spus
inima .
-
Este ceva nou pentru tine. Iar eu am gandit cu reierul si
nu cu inima. Si pentru mine este ceva nou.
Vizita la muzeu a fost mai scurta ca data trecuta.
Poate pentru ca nici eu nu am avut chef sa vad dinozauri si alte cacaturi.
Coboram scarile muzeului tinandu-ne de mana.
-
Chiar trebuie sa vizitam parcul ? Aceasta incearca
sa imite acelasi suspin.
-
Trebuie ! Daca nu o sa ajungem sa fim in pijamale si
sa urmarim filme la mine acasa.
-
Atunci asa ramane ! Haide sa terminam o data cu
vizia in parc.
Si ma apuca de mana tragandu-ma ca pe un caine.
Ajungem in fata parcului si ne asezam pe o banca
oarecare. Nu imi pot aduce aminte daca este aceeasi .
Isabela isi aprinde tigara cu ultimul bat de
chibrit din pachet si imi spune :
-
Felix. Au vata de zahar aici1
Am stiut si data trecuta ce urmeaza stiu si acum
-
Nu te duci sa ne iei si noua ? Fac cinste.
Ma ridic in pozitie de drepti si fac acelasi semn.
Ies din parc dar de data asta inainte de a cumpara
vata de zahar trebuie sa ascult conversatia telefonica a Isabelei.
Ma apropii usor de un copac si incerc sa aud
discutia.
-
Uite ce e Andrei. Eu nu sunt curva ta. M-am saturat sa
iti fiu da dispozitie si sa ma culc cu tine ori de cate ori vrei tu. Inteleg ca
imi oferi o suma de bani, de care am mare nevoie altfel nu as face asta. Dar
s-a terminat. Nu mai vreau sa am nici o legatura cu tine.
Raman uimit. Nu pot sa cred ce am auzit.
Inarmurit de cele auzite ma indrept spre magazinul
de dulciuri , cumpar vata de zahar si cu aceeasi uimire ma indrept spre parc.
O aud pe Isabela de la departare cum incheie
discutia cu un du-te dracu.
Cand ma vede afiseaza un zambet larg. Ma chinui sa
ii raspund cu un zambet.
Ii ofer vata de zahar si ii propun sa ii arat un
loc al meu . Un loc unde vin mereu ca sa ma relaxez.
Pe drum o multime de ganduri imi inunda mintea.
Oare a renuntat la tot ce facea ... pentru mine ? Dar ce este ea ? O
curva ? Oare sta in Brasov ? Oare chiar este intr-o relatie cu
cineva ?
Ne asezam pe malul lacului.
-
Aici vin eu cand imi programez cate un interviu fals. Ma
linisteste enorm. Cand ajung aici soare incepe sa apuna. Se vede
extraordinar !
-
Ma uimesti, Felix. Eu nu as putea niciodata sa fac asa
ceva. Esti atat de calm.
Mda nici eu nu as putea sa mi-o trag pentru bani
dar ma rog.
-
Asta inseamna ca am terminat cu parcul. Mergem la
tine ?
-
Desigur.
Luam taxiul fara ca unul din noi doi sa scoata o
vorba pe drum.
Ajunsi in fata blocului pe o caldura care incepe sa
se domoleasca urcat scarile .
Deschid usa cu grija. Isabela se descalta prima si
se arunca in canapeaua mea prafuita.
Ma descalt repede si ma reped asupra casutei
vocale.
Am astept momentul acesta toata seara.
« Aveti 2 mesaje «
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereGenial. Astept cu nerabdare continuarea. Şi chiar ai talent de ai scrie si de a lasa in suspans pe ceilalti. Felicitari >:D<
RăspundețiȘtergereVREAUU CONTINUAREEE <3
RăspundețiȘtergereO sa continui nuvela?<3
RăspundețiȘtergere